skeit pe rezervatie - la o cafea

A: „Ziua de azi a mers destul de bine, nu? Adica am reusit sa citesc toata cartea si sa fac experimentul cu pestisorul ... nu credeam ca il va lua sa il mance ...”

D: „Da, asa sunt toate zilele voastre? Si acum ce o sa fcem? E de-abia 15!”

L: „Mergem in parc sa invatam ... si apoi ...”

C: „Hai in rezervatie, e legat de bio .. a si e chiar legat de plantele alea pe care trebuie sa le gasim pana saptamana viitoare, adica ar trebui sa fie acolo, nu? E cea mai mare rezervatie botanica din tara!”

A: „Da, sunt acolo, dar nu avem voie sa le rupem! Dar putem sa le facem poze, pacat ca nu un aparat foto la noi.”

D: „Avem, mi l-au luat ai mei sa ma imbuneze dupa vestea cu mutatul, dar nu am idee ce fac toate butonele astea.”

Am: „Nu-i nimic, stiu eu!!! Alex, cara ghiozdanele! Spre rezervatie!”

Ax: „Ce? Ce-s eu? Caraus?”

Am: „Mai rau! Sclavul meu persolnal!!!” spuse Ami in timp ce manipula cu mare grija apartul foto.

D: „Cum de aparura asa bursc?”

A: „Nu stiu, dar mereu fac asta ... si mai si ...”

Am si Ax: „This is the way we’re going home ... or not ... sha la la!..”

D: „Si mai si canta.. totusi, va fi o zi lunga.. mai ales ca acolo sunt si ai mei .. vor pune multe intrebari..”

A: „Mda, inteleg .. parintii ..”

C: „Deci: poze..”

L: „Checked!”

C: „Referat?”

Toata lumea isi intoarce privirea spre Andrei care avea cartea de botanica inca in mana, in timp ce gesticula pe fondul sonor creat de Ami si Alex.

A:„Ce? Da, da, fac eu referate pentru toata lumea.. shishi..”

D: „Nu chiar, eu imi fac propriul referat!”

L: „Checked!”

C: „Monstre de plante?”

D: „Putem sa ii intrebam pe ai mei dau au frunze ofilite sau ceva de genu..”

L: „Checked!”

C: „Multa distractie???”

L: „Sa speram ..”

Am si Ax: „Sha la la la la! In za evening! In za midinght .. sau doar sha la la la la! Yey!”

C si L sceptici: „Mda, cu ei sigur vom avea ceva comic.. desi e mai usor sa-i tachinezi pe porumbei..”

D si A: „Porumbei? Unde? Unde?”

C: „Mda, -au sanse sa ajunga normali prea curand!”

L: „Aici ai dreptate!”

Cu Ami si Alex in frunte traversara neregulamentar strazile si numeroasele scurtaturi create fictiv, care desigur nu erau scurtaturi, ci mai rau ii intarziau, pentru ca in final sa ajunga aproape de rezervatie, la o cafenea.

L: „Hai la o cafea, pentru revitalizare! Au cea mai buna cafea din oras.”

D: „Super, inca un fan al cafelei?”

L: „Total!”

In cafenea, lumina slaba dadea o tenta sumbra locului, dar undeva mai in spate se gasea un loc bine luminat, cu o masa de sase persoane, singura masa cu atat de multe locuri din local. Un domn, imbracat in costum de majordom se apropie de ei, la intrare.

Dl M: „Buna ziua! Bine ati veni la ‚The Queen cafe’! Cu ce va pot ajuta?”

C: „Am dori o masa de sase persoane!?”

Dl M: „Pe aici va rog. Altceva?” spuse Dl M, dupa cum scria pe ecuson, inmandu-le meniurile.

Ax: „Lasati-ne putin timp sa ne hotaram..”

Dl M: „Cu placere, in continuare Gogu va avea grija de dumneavoastra.”

Ax, Am si L: „Gogu? Sper ca glumeste..”

Gogu: „Nu, nu glumeste. Gogu Gege la dispozitia dumneavoastra.”

D: „Eu vreau o cafea neagra cu lapte si o lingurita de caramel si o cutie de wafe cu caramel ... a si o inghetata asortata, multumesc.”

A: „Ce-a zis ea fara caramel si inghetata de vanilie..” toata lume ail privi dubios. „Ce? Nu ma pricep la cafea, dar sunt sigur ca nu sunt fan al caramelului..”

Gogu: „Am inteles, wafele sa fie normale atunci? Sau din zahar ars?”

A: „Mmm, zahar ars.”

Gogu: „Am inteles, dumneavoastra?”

Ax: „O cafea mocha si brose cu mure pentru Ami si pentru mine, un expresso pana si briose cu ciocolata.”

C: „Doua caffe late si clasica inghetata nirvana. Si sti cumva unde e Meco?”

Gogu: „Meco a plecat in Anglia, ca manger.”

L si C : „Ooo, deci nu ne va mai servi el ...”

Gogu: „Nu va faceti probleme, a zis sa am eu grija de voi. Si va rog sa nu-mi spuneti Gogu, e numele de familie, mai mult imi place Gege.”

Ax: „Imi dau seama de ce..”

D: „Umm, tu nu esti cumva cu noi in clasa?”

Gogu (pe viitor voi folosi Gg, e mai scurt): „Ba da, dar de cand m-am vopsit blond, nimeni nu ma recunoaste..”

L: „Gege? Tu esti Gege al Melisei??? Oh my god! Cum o supoti?”

Gg: „E usor, o las sa vorbeasca pana se plictiseste.. la urma urmei, pe voi va uraste cel mai mult, asa ca stiu tot despre voi.. si mai nou despre micuta Dodo.”

D: „Mde, eram sigura, tu esti blondie cu care vorbi eu de dimineata, cel atotstiutor ... cand vine cafeaua?”

Gg: „Deci poti fi si rea? Interesant, vezi sa nu te pui cu Melisa.. atunci chiar va fi razboi in clasa..” spuse Gogu in timp ce se indeparta de masa.

Dupa ce isi savurara pauza, cei sase isi continuara drumul spre rezervatie, de data aceasta cu ajutorul lui Cristi. Odata ajunsi la Casuta de la intrare fura intampinati de doi tineri zambareti cu sorturi albe si lopeti.

va urma ...

poveste realizata impreuna cu brotacutza

orice asemanare cu realitatea este pur si simplu intamplatoare! >_<

logoul cafenelei:

Becca

Am gasit o artista ce canta bine ... adica mie imi place muzica ei: Becca
Cum am descoperit-o? Simplu: m-am uitat la Kuroshitsuji, iar ed theme e melodia ei ... si este super tare!
Am mai gasit cateva clipuri pe youtube si tind sa cred ca am o noua favorita, dupa ce acum cateva zile am descoperit ca imi place Paramore ... mai ales Decode, desi uram si melodia si trupa ... dar na .. se schimba lucrurile :)

Iubesc melodia asta!!!
long live Kuroshitsuji ... maga k animeu e gata! -_-"

Birth name: Rebecca Emily Hollcraft
Born: May 9, 1989 (1989-05-09) (age 20)
Origin: Portland, Oregon, U.S.
Genre(s): Pop, rock
Occupation(s): Singer, Songwriter
Instrument(s): Vocals, Guitar
Years active: 2000–present
Label(s): Sony Music Entertainment
Kissing Booth
Website: www.beccachan.com

bloood ....

Blood: the last vampire - anime -
unul dintre cele mai interesante animeuri, demoni cu forma umana ucisi de un vampir care lucreaza cu oameni, final misto - o poza cu Saya din 1800 ...


Blood+
misto seria, e un fel de continuare? sau ceva paralel cu filmul ... nu ma pot decide .. ne este prezentata istoria Sayei, a Divei = sora Sayei, lupta lor, ca la final prietenul sayei (mereu ii uit numele) sa ramana cu copii Divei pana ce se trezeste Saya, iar Hajime umbla brambura ...


Blood: the last vampire 2009 - live-action movie -
e o combinare intre povestea filmului original, blood+ readaptat, Diva devine mama Sayei si isi schimba numele in Onegin. Mai sunt schimbari in trecutul Sayei, lupte misto, o americanca proasta, luata tot din Blood+.

In concluzie tot Blood: the last vampire originalul a facut cea mai buna impresie, a avut cel mai mare impact si va ramane in istorie.

skeit pe rezervatie - deliru'

D: „Si ... dupa chestia asta ... ce avem?”

D-na Eva: „Dodo, aveti ceva sa ne spuneti?”

D: „Nu, nimic ... momentan nu am nimic de spus.”

D-na Eva: „Asa credeam si eu, acum sa continuam. Delirul este un roman substantial, un roman curajos, cu scene formidabile ...”

Toata clasa reincepu sa ia notite sub norul cel negru care se lasase in incapere, se pare ca in afara de cativa elevi, Doamna Eva, nu era cea mai indragita profesoara, iar materia ei nu era atat de captivanta pe cat credea ea ca ar trebui sa fie.

D: „Inca 30 de minuta, nu cred ca voi supravietui ...”

A: „Trebuie, avem biologie dupa!”

D-na Eva: „Andrei? Daca gasesc iarasi carti de botanica pe masa, te dau afara! Dupa cum spuneam ...”

D: „E diabolica ...”

Andrei ascunse cartile si incepu sa scrie lectia, iar Dodo incepu sa deseneze, se pare ca din prima zi nu era prea adorata de profesori. La fizica, din cauza lui Cristi au stricat voltmetrul, la sport, din cauza lui Luis au si-au julit genunchi si coatele, iar acum la romana li se vorbea despre Delirul de Marin Preda, care din punctul de vedere lui Andrei si al lui Dodo era o carte foarte plictisitoare. Cum suna clopotelul, iar profesoara si-a luat ramas bun, toti elevii au fugit spre cel mai apropiat magazin, era pauza mare sau pauza de masa. Andrei scoase cartile de biologie si cele doua senvisuri, in timp ce Luis si Cristi faceau aceles lucru, toti se adunara in jurul mesei lui Andrei.

L: „Hei Dodo, unde-ti-e mancarea?”

D: „Pai nu am ... ca nu am apucat sa-mi fac senvisuri, eu ma trezesc mai greu ... dar am Snikers!”

A: „Hei, ia un senvis de la mine! Si asa nu ma omor eu dupa pateu vegetal...”

D: „Yei, mersi, voi cu ce aveti senvisuri? Apropo voua ce materie va place ca la el (arata cu degetul spre Andrei) se vede.”

L: „Mie imi place Engleza si un pic desenul.”

C: „Mie imi place muzica, cant la chitara, profa e super draguta ...”

Ami: „Ia te uita, grupul ciudatilor are un nou membru! Stai sa ghicesc, tu esti satanista sau blonda cea proasta?”

D: „Nici una din cele doua variante! Si voi sunteti?”

Ami: „Ami-chi si Alex-chi, noi suntem cei mai normali aici, ciudatilor ... k, a plecat Melisa?”

L si C: „Da...”

L: „Iar aveti planuri sinistre cu ea? Nu va inteleg, de fapt va sustin, dar uneori sunteti prea ... rai!”

Ale: „Scuze, nu o suferim pe tipa, dar vrem sa ne punem bine cu ea pentru o chestie, no hard feeling! Later!”

D: „Asta chiar a fost ciudat ...”

C: „Asa fac ei intotdeauna, dar sunt de treaba, cred ca-i putem corupe sa intre in‚ normalitate’ daca ma intelegi.. Acum, hai sa discutam despre filmul de smabata, vii, nu? Sambata e zi de film, saptamana asta e o comedie, sugestii?”

A: „Ce? Sendvisu e ciudat?” intreba Andrei, ridicandu-si ochii din carte.

D: „Tu pe ce lume esti? Nu ai vazut ce s-a intamplat acum?”

A: „Sincer, nu, citeam aici despre un grup de serpi .. scuze...” – se aude clopotelul, colegii lor se aduna.

D: „Sendvisu e bun, dar pauza e prea scurta ... si despre film, cred ca ar fi interesant sa vedem Confessions of a Shopaholic, e nou si e pentru shoperi .. nu ca eu as fi.. nu ne putem muta cum vrem noi in clasa?”

A: „Ce? De ce? Vrei sa te muti?”

D: „Nu, vreu sa se mute ei mai aproape!” spuse Dodo aratand spre Luis si Cristi care erau procupati cu alegerea filmului.

A: „De ce? Suntem pusi strategic, asa suntem mereu pe rand cu ei la lurari si putem face schimb de informatii, cu ei si cu Alex si Ami. Am un mic sfat, orice ar fi, nu te lega de vestimentatia Doamnei March si a Doamnei Coada, sunt doua profesoare super, daca nu te legi de hainele lor, k?”

D: „K, doar sa nu fie atat de rau incat sa ma faca sa rad ...”

A: „Atunci incearca sa nu razi!”

D-na Coada: „Buna ziua, toata lumea la locurile voastre ... avem un nou elev? Super! Itit place biologia?” spuse o doamna destul de tanara, cu parul roz si rochie scurta, in stilul unui costum de marinar.

D: „Da.. ”

D-na Coada: „Foarte bine, astazi vom studia, dupa cum am promis, cateva insecte...”

D: „Mda, va fi o zi lunga ...”

va urma ...

poveste realizata impreuna cu brotacutza

orice asemanare cu realitatea este pur si simplu intamplatoare! >_<

skeit pe rezervatie

Dodo, ai putea spune ca e fata obisnuita din vecini, dar nu e asa, ochi ei verzi o tradeaza. Toti colegii ei, dar mai ales parinti spun ca este cea mai cuminte persoana din lume, dar nu e chiar asa, lui Dodo ii place sa se joace cu toti si cu toate, daca ii intrebi prietenii vei afla ca e cea mai buna din cartier la skateboarding si cea mai aventuroasa, ii place sa joace la limita, mai eles cand e vorba de vizitat locuri periculoase sau zone neumblate unde te poti rataci usor. Ii plac hainele elegante si negre, mai ales cand merge la scoala, iar combinatia negru cu purpuriu o utilizeaza mai mult in parcul cu skateboarding. Daca cineva iti spune ca e blonda, te gandesti mai intai la o brbie doll, apoi la o pipita, pitipoanca etc, dar daca ii vezi chipul, cu parul taiat in colturi, 6 sa fiu mai exacta, cu breton franjurat si codite de ata purpuri, iti schimbi total parerea.

Acum e timpul pentru noi inceputuri, Dodo se muta de la Bucuresti, din Tei, sa fiu mai exacta, in Simeria, intr-o casa de langa rezervatia Rezervaţia Naturală Arboretum, parinti ei lucrau acolo, iar ea avea sa mearga la cel mai apropiat lceu pentru clasa a 11-a.

Prima zi de scoala e mereu grea, mai ales pentru cei diferiti si noi, viata de licean e grea cand in oras nu exista locuri de skatebording. „Buza dimineata! Astazi ne vom prezenta noii noastre colege, Dodo. Poti sa iei loc acolo, langa... Andrei, Andrei fa cu mana..” „Aici, aici... nu ai cum sa ma ratezi..” spuse un baiat imbracat intr-un tricou verde cu un mare semn al pacii desenat pe el, brunet, cu par ceva mai lung, care avea in fata lui un caiet de desene si o carte de biologie. „Buna!” „Mda, buna.. ma consideri un ciudat, nu?” „Nu, tu?” „Vrei sa fiu sincer sau sa te mint frumos?” „Minte-ma frumos..” „Nu chiar.” „Mda, am inteles” „Hei ... Dodo, nu? Unde stai in oras? Unde lucreaza ai tai? Tie ce-ti place sa faci?” „Pai stau langa rezervatia biologica, parinti mei lucreaza acolo, imi plac plimbarile si skateboardingul ... tie?” „De parca i-as spune unei ciudate ca tine!” spuse baiatul cel blond cu o atitudine atotstiutoare. „Mda, toti sunt asa?” il intreba Dodo pe Andrei. „In afara de Cristi si Luis.. da! Hei iti place fizica?” „Da, de ce?” „Pentru ca ai o carte de experimente si pentru ca acolo mergem acum, vrei sa fi partenerul meu de laborator? Proful ma uraste de cand i-am scapt cheia intr-o solutie care a oxidat-o..” „Da, la urma urmei nu am alt partener si in plus, putei sa cureti cheia cu o alta solutie.” „Da? Hai sa mergem.”

va urma ...

poveste realizata impreuna cu brotacutza

orice asemanare cu realitatea este pur si simplu intamplatoare! >_<